Lumina-și orbește surorile
Dar becul pâlpâie letargic
Și-mi cântă scaunele note
Proaste, atât de proaste.
Paharul mi-e plin pânla pântec
Porumbei la geam, porumbei
Să mă-nțeleagă, să nu mă-nțeleagă
Să vină ploaia, să piară
E hazard în mintea mea
Prin gaura din pahar mă-ncânt
De-al tău gând, la geam e vânt
E-ntuneric, e frig, plângând
Și ploaia plânge domol
Și-n lumina asta oarbă
Văd paharul gol.
No comments:
Post a Comment