Dur

De-ai fi aici vulcan erupt
Și frunza să mi-o tai acum
Din smoală ți-aș fixa un gând
Te sinucid, te sinucid.
E-un tâmpit și-un infinit
Ce pe sub cracă zboară
Cu elan cam amuțit
Și ochii mei coboară.
Și mușchii mei se pisicesc
Se întăresc, mă lasă greu
Și te aștept, și te aștept
Neschimbător, obosit, eu
Și umbrea mea, a mea ești tu
În știință, gravă neștiință.